MediaPedia: Scriind atatea povesti pentru copii, simtiti ca ati reusit sa exprimati cele mai importante lucruri din copilarie sau inca a mai ramas ceva de spus?
Silvia Kerim: Am vagoane de povesti! Daca povestile ar putea fi transportate in vagoane de marfa, as mai avea nevoie de multe vagoane. Viata este o sursa extraordinara de inspiratie… si azi mi-au tasnit prin cap cateva povesti, n-apuc sa le scriu…dar, cine stie…
MP: Aveti un personaj preferat din cartile scrise de dummneavoastra?
S.K.: Nu tocmai. Imi place, daca vreti, seria dialogurilor dintre Luna si Pamant, care este pana la urma un poem de iubire pentru pamant si pentru fiintele extraordinare de deasupra pamantului – luna si stelele. Si imi mai place o serie, “Povestile bunicii albe”. Bunica Alba a fost mama mea.
MP: Asadar, Bunica Alba reprezinta un personaj real…

Din partea MediaPedia a consemnat Luciana Lungu. Pentru ca sunt prieteni, Luciana si Eddie au vorbit la pertu.

MediaPedia: Ai succes la copii?

Eduard Tone: Asa si asa. Nu sunt un born entertainer for kids. Unii ma plac foarte tare si mi se lipesc ore in sir de picior, altii ma privesc de parca as fi un intrus in lumea lor. Insa pentru mine, cel mai important este ca am succes la fetele mele.

MediaPedia: Care e reteta succesului?

Eduard Tone: Le spun ca sunt cele mai frumoase si destepte printese din lume... Adica nu fac altceva decat sa le spun adevarul. Apoi apar si povestile - cat mai adaptate. Si reprosurile de genul "tati, povestea asta e prea infricosatoare!". E drept, un copil de patru ani si jumatate poate gasi lucruri "infricosatoare" si intr-un zbor calare pe porcul lui Juma de Chifla, asa cum se intampla intr-o poveste pe care am scris-o pentru ele.

MediaPedia: Povestile intrau in planul tau de scriitor, sau prima poveste scrisa a fost ceva foarte spontan?

Eduard Tone: A fost spontan. Prima poveste am scris-o la initiativa lui Razvan Penescu, de la LiterNet, care a lansat un concurs de povesti pe o tema data, mai precis pe niste desene existente. Mi-a placut ideea si am scris "Aventurile Magarului Alfred".

MediaPedia: Iti place sa si spui povesti, sau doar sa le scrii?

MediaPedia: Credeti ca o varsta este mai potrivita decat alta pentru citirea povestilor? Sunt povestile mai potrivite pentru copii decat pentru parinti sau bunici?

Geta Heimerl: In primul rand, doresc sa multumesc Asociatiei MediaPedia pentru bucuria pe care mi-a facut-o primindu-ma in randurile ei. Ii admir in mod deosebit pe cei pentru care copilul este o valoare care trebuie educata si hranita cu iubire si rabdare.
Sa existe o varsta mai potrivita decat alta pentru povesti? Cred ca depinde de fiecare dintre noi; cine iubeste si simte povestile le va asculta sau citi cu aceeasi bucurie la 5, la 40 sau la 90 de ani. Normal ca selectia subiectului povestii este in functie de varsta... si poate ca nu intamplator povestile pe care le semnez incearca sa imbratiseze fiecare categorie de varsta.

MediaPedia: Colaborarea la „Cutiuta cu povesti“, volumul al doilea, v-a adus aproape de universul celor de varsta gradinitei. Preferati un public format din copii?

Geta Heimerl: Nu am o varsta preferata a publicului. „Citesc“ povesti cu aceeasi placere atat celor mici, cat si celor mari. Cu cei mici sunt insa mai creativa, imi place sa-i fac sa colaboreze cu mine in desfasurarea subiectului, ii fac sa se implice in conturarea personajelor... Uneori, pot spune ca-i ajut pe parinti sa-si descopere copiii. Este minunat sa lucrez cu fiecare dintre ei.

MediaPedia: Am observat, din povestirile spuse de dumneavoastra la ceainaria Serendipity, ca urmariti un fel de efect terapeutic – ma gandesc la povestea „Pietricica“. In ce masura contribuie acest aspect la frumusetea si unicitatea povestilor dumneavoastra?