BUCURIA

Am si eu un cuvant (pe care) care zic ca e bine sa-l tina minte si altii: intai e datoria si apoi vine bucuria. Deci intai ne facem datoria si după datorie vine bucuria!

Nu putem noi cuprinde in sufletele noastre cata bucurie vrea Dumnezeu să ne dea.

La cununie se spune pentru cei ce se casatoresc, cand ii binecuvanteaza preotul: „Da-le lor, Doamne, bucuria pe care a avut-o Sfanta Elena cand a gasit Cinstita Cruce”. Nu cunoastem aceasta bucurie, dar Biserica o ia ca termen de comparatie pentru o bucurie adevarata, pentru o bucurie prin cruce, pentru o bucurie de familie care se realizeaza tot prin cruce, tot cu osteneala, tot cu durere, tot cu disciplinare.

Bucuria crestina este mai presus de bucuria fireasca.

Nu se poate sa fii un crestin bun si sa nu ai parte de bucurie.

Rugaciunea nu trebuie facuta neaparat pentru bucurie, bucuria vine de la sine.

FAMILIA

In viata de familie se spune ca cei doi formeaza un trup, si cineva observa, pe buna dreptate, ca asa cum in trup exista doua urechi si un singur auz, doi ochi si un singur vaz, doua nari si un singur miros, două maini si o singura lucrare, doua picioare si un singur mers, asa trebuie sa fie si în viata de familie: in doi o unitate, o unitate in diversitate.

Eu le spun de multe ori credinciosilor care vin la mine asa: „Doua lucruri sunt importante in viata: sanatatea si intelegerea. Sanatatea ne-o da Dumnezeu si intelegerea ne-o facem singuri”. Adica, ne ajuta si Dumnezeu sa ne facem intelegerea, dar trebuie sa ne silim sa ne facem partea noastra in intelegerea noastra.

FERICIREA

Dumnezeu nu doreste ca fiii Sai sa fie niste tanguitori, privitori cu fata spre trecut, ci vrea sa fie niste oameni fericiti, privind spre viitor si spre vesnicie.

Cine sunt fericiti? Stiti cine? Cei ce cred, cei ce cred in Dumnezeu, aceia sunt oameni fericiti. Si daca crede cineva in Dumnezeu si nu este fericit, sa stie ca nu crede în Dumnezeu, sau, in orice caz, nu crede destul. Credinta in Dumnezeu este izvor de fericire.

„Veniti de luati bucurie”, Parintele Teofil Paraian, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2001