Ce este smerenia

Smerenia impreuna cu dragostea sunt puternice pentru ca izvorasc din Insusi persoana Mantuitorului Hristos, care ne indeamna zicand: „invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna pentru sufletele voastre". Dumnezeu, pacea noastra, este insasi dragostea plina de smerenie, care ocroteste creatura sa fata de dusmanul diavol, dusman de moarte al omului - asa cum este numit de Insusi Mantuitorul - diavolul fiind ucigas de oameni dintru inceput. Fericit este, fratilor, cel ce are smerenie; smerenia nu se manie, nici nu poate sa manie pe cineva. Smerenia nu barfeste, nu osandeste pe nimeni, nu dispretuieste. Omul smerit nici in gand nu dispretuieste pe colegul sau. Si daca-l vede pe acesta gresind, ori ca are vreun defect sau mai multe, cuviincios, intre patru ochi, ii spune cu grija ca sa nu-l jigneasca, sa nu-l rusineze; in acest fel cauta sa-l indrepte, sa-1 ajute cu adevarat. Aceasta e smerenia.

Se poate practica smerenia in casatorie?

- Foarte usor. In primul rand, sotul si sotia sa fie cuviinciosi unul fata de altul, sa nu se jigneasca unii pe altii, sa fie de acord in cresterea copiilor. Se intampla in familii ca tata sa-si iubeasca copiii intr-un anumit fel, respectandu-le toate gusturile si sa-i faca astfel obraznici. Mama cauta sa-i invete sa se roage, sa posteasca, sa nu spuna vorbe de rusine. Or, copilul asculta, e foarte inteligent si foarte atent, primeste si priveste in jurul lui. Cand tatal este ingaduitor mai mult decat trebuie si mama cauta sa-1 indrume pe o cale buna si cinstita, se gandeste la rostul lui pe pamant, in continuare, dupa ce parintii mor; acest dezacord intre mama si tata este un dezastru pentru copil.
Asa incat smerenia aceasta inseamna, in primul rand, buna-cuviinta si respect reciproc intre sot si sotie. Si-apoi buna-cuviinta, luptand impotriva mandriei. Copiii sunt si ei influentati: ceea ce vad in casa, aceea fac in viata lor particulara si in viata lor din afara. A fi smerit in familie asta ar insemna, in primul rand, respectul reciproc, sincer dintre tata si mama. Si acest lucru transmis in familie si daca se poate, nu numai copiilor. Mai sunt si nepoti, stranepoti, cumnati si cumnate care au nevoie de aceasta virtute dumnezeiasca, de aceasta smerenie, care inseamna, intre altele, si buna-cuviinta fata de celalalt. Sa nu spui ceva prin care sa-1 umilesti pe celalalt, sa-i rusinezi, ci ca sa-1 ajuti cu adevarat. Daca-i spui sincer niste lucruri, el simte, te aude si te respecta. Daca-i spui cu un aer de invatator, atunci te inghite, dar nu respecta ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea, buna-cuviinta sunt primele virtuti care intaresc si sustin virtutea smereniei.

Parintele Sofian Boghiu, "Smerenia si dragostea, insusirile trairii ortodoxe",Bucuresti, 2001